Informații despre rețeaua informativă a Securității înainte de Revoluție.

Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) a făcut publice date despre numărul românilor care făceau parte din rețeaua informativă a Securității în timpul regimului comunist care a fost răsturnat la Revoluția din 1989.

O întrebare care stârnește ample discuții și controverse în continuare. De la exagerări de tipul „din doi români, unul era turnător la Securitate”, până la negarea eficienței și importanței rețelei informative sau la găsirea de circumstanțe atenuante și scuze pentru fiecare caz ajuns în discuția publică.

CNSAS a oferit o statistică de etapă din 1969, anul în care a avut loc festivalul Woodstock, iar misiunea Appolo 11 ateriza pe lună.

„Putem oferi un răspuns la această întrebare prezentând o statistică de etapă. Conform evidențelor întocmite chiar de către Securitate pentru uz intern, în luna decembrie 1969 rețeaua informativă era alcătuită din 83.410 persoane, dintre care 66.144 acționau în mediul urban, în timp ce 17.266 supravegheau mediul rural”, arată CNAS într-o postare pe o rețea de socializare.

Din datele oficiale, populația totală a României în anul 1969 era de aproximativ 19.700.000 persoane.

„Vă lăsăm să trageți singuri concluziile și promitem că vom reveni cu date și pentru anii de sfârșit ai comunismului”, se încheie mesajul CNSAS.

1970-1979. Conform sursei citate, peste 121.000 de persoane au fost recrutate de Securitate în intervalul menționat mai sus.

„Securitatea recurgea la o amplă reţea de agenţi secreţi”, conform CNSAS. Foto Facebook/ CNSAS

„Pentru că am început o serie de postări în care prezentăm statistici ale Securității și am promis că revenim cu date privind situația colaboratorilor fostei poliții politice și după anii `60, suntem în masură să vă prezentăm câteva cifre privind persoanele recrutate în decada 1970-1979

Pentru supravegherea societăţii româneşti, Securitatea recurgea la o amplă reţea de agenţi secreţi. Conform situaţiilor predate de fosta poliţie politică, doar în perioada 1970-1979 au fost recrutate peste 121.000 de persoane. Precizăm că este vorba despre intrări noi, adică sunt colaboratori care erau adăugați la rețeaua informativă existentă”, se arată în postarea cu pricina.

Dintre aceștia, în jur de 99.000 erau bărbați, iar 21.000 aveau studii superioare. În plus, peste 800 erau elevi, iar 1700 erau studenți.

„Aproape 1500 erau medici, 1200 activau în mediul juridic, circa 2000 erau membri ai clerului (din toate cultele recunoscute de lege), 6300 lucrau în învăţământ.

Dintre diferitele direcții în care era organizată Securitatea, primele patru erau cele mai importante din perspectiva muncii informative. Planul lor de muncă în perioada 1970-1979 arăta, cu aproximaţie, astfel:

Direcţia I (informaţii interne): peste 500 de colaboratori noi, cărora li se adăugau cei 38.000 recrutaţi de Serviciul I al unităţilor judeţene şi al Securităţii Municipiului Bucureşti (total 38.500).

Direcţia II (contrainformaţii în domeniul economic): peste 1600, cărora li se adăugau 17.000 recrutaţi de Serviciul II al unităţilor judeţene şi al Securităţii Municipiului Bucureşti (total 18.600).

Direcţia III (contraspionaj): peste 3000, plus 11.000 recrutaţi de Serviciul III al unităţilor judeţene şi al Securităţii Municipiului Bucureşti (total 14.000).

Direcţia IV (contrainformaţiile militare şi penitenciarele): 12.200.

Comparând cifrele de mai sus, se observă că cel mai mare număr de informatori, în anii ’70, era la Direcţia I. Deşi întreaga Securitate făcea poliţie politică, Direcţia I era principalul compartiment implicat în această activitate”, a mai dezvăluit sursa citată.

Arhivele Securității indică faptul că 25% dintre românii care au părăsit țara între 1969 și 1989 au trecut granița fraudulos, în pofida unor riscuri uriașe. Cei pe care i-a părăsit norocul au fost împușcați de grăniceri, în vreme ce alții au ajuns în închisoare.

 

Securitatea a recrutat, în perioada 1980-1989, cel mai mare număr de informatori din perioada comunistă.  Aproape 80% dintre aceștia erau bărbați, majoritatea provenind din medii urbane. Printre recruți se numără mii de preoți, învățători și medici, arată datele făcute publice de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS).

Răspunsul dictatorului din ultima decadă a regimului ceaușist față de tensiunile din societate a fost creșterea represiunii și a supravegherii și o intensificare fără precedent a măsurilor de control asupra populației, arată CNSAS. 

Cine au fost informatorii

„Astfel, în perioada 1980-1989 au fost recrutaţi cei mai mulţi informatori din toată istoria României comuniste, peste 200.000 de persoane. Doar în anul 1989 au fost efectuate peste 25.000 de recrutări, în contextul în care regimurile comuniste se prăbușeau unul după altul în jurul României. (...) O treime din numărul total al colaboratorilor Securităţii din întreaga perioadă comunistă a fost recrutată în ultimii ani ai regimului”, a precizat CNSAS.

Dintre cei 200.000 de noi recruți, 158.000 erau bărbați. Aproximativ 30.200 aveau studii superioare, iar peste 4.300 erau studenți. 

Cei mai mulți colaboratori veneau din zona de învățământ, aproximativ 8.500, iar pe locul doi se aflau membrii clerului, aproape 4.200 din toate cultele recunoscute atunci de lege. 

Din domeniul sănătății, peste 3.600 de medici și asistenți medicali erau informatori. În mediul juridic activau 800 de persoane. 

În sectorul artelor, peste 1.000 de recrutați includeau 110 actori, 50 de regizori, 120 de „artiști”, 410 instrumentiști, 210 pictori și 55 de sculptori.

Sub 5% din numărul de informatori noi proveneau din mediul rural, peste 8.500.

Cum era împărțită Securitatea

Direcţia I (Informaţii Interne): peste 500 de colaboratori noi, cărora li se adăugau cei 78.000 recrutaţi de Serviciul I al unităţilor judeţene şi al Securităţii Municipiului Bucureşti (total 78.500).

Direcţia II (Contrainformaţii în domeniul economic): 2000, cărora li se adăugau 39.000 recrutaţi de Serviciul II al unităţilor judeţene şi al Securităţii Municipiului Bucureşti (total 41.000 faţă de 18.600 în decada anterioară).

Direcţia III (Contraspionaj): peste 4600, plus 11.500 recrutaţi de Serviciul III al unităţilor judeţene şi al Securităţii Municipiului Bucureşti (total 16.100).

Direcţia IV (Contrainformaţiile militare şi penitenciarele): 18.500.

Deși Direcția I a rămas cea mai mare, numărul colaboratorilor din domeniul economic a crescut semnificativ, deoarece prioritățile regimului în perioada 1980-1989 erau de a dezvolta industria grea și de a plăti rapid datoria externă.

Cel puțin 320.000 de persoane au fost recrutate în ultimi 20 de ani ai regimului Ceaușescu, adică jumătate din totalul estimat la 650.000 de colaboratori de la înființarea Securității, din 1948. Dintre cele 650.000 de persoane, sub 4% (23.000) au ales să nu ofere informații Securității, însă foarte puțini au spus „nu” de la început.

„Cifrele prezentate sunt o dovadă în plus că teoria conform căreia perioada târzie a comunismului românesc a marcat o perioadă <<de relaxare a represiunii>> este falsă”, a concluzionat CNSAS.